O istorie traita vol. 2, Paul Niculescu-Mizil

Ma voi opri la teza care explica pozitia romaneasca exclusiv prin considerente de politica externa, de dragul opozitiei fata de U.R.S.S. Voi cita unele caracterizari intalnite in declaratii despre politica romaneasca: “In afara Ceausescu era un liberal, in interior un stalinist”; “Ceausescu voia independenta cu un model stalinist al socialismului”; “Ceausescu nu avea cum sa fie de partea masurilor de liberalizare, intreprinse de cehoslovaci. El nu voia nici democratie, nici economie liberala”; “Ceausescu nu si-a dat seama ca «socialismul cu fata umana» din Cehoslovacia reprezinta o alternativa la modelul sovietic”; “Lui Ceausescu nu cred ca-i placea prea mult ce se intampla la Praga, dar voia sa se opuna cu orice pret sovieticilor”; De aici pozitia fata de reforme: „N-am intalnit corelatii cu tendintele de reformare economica si sociala incercate in unele tari din lagarul socialist. Nu si in Romania”; „Nu reforma era totul”; „Nivelul si calitatea reformei erau de suprafata”. Si mai departe, afirmatia ritoasa ca socialismul nu poate fi reformat. In aceste afirmatii sunt parti de adevar. Dar numai parti.